Jocul didactic

1.      Conceptul de joc didactic.Rolul jocurilor didactice.

       Este necesar ca școala, ca factor activ al progresului, să utilizeze în desfășurarea procesului de învățământ cele mai eficiente căi, cele mai variate metode și mijloace care să asigure și să stimuleze în același timp creșterea ritmului de însușire a cunoștințelor.

       Unul din aceste metode este jocul didactic.Rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asmilare, fixare și consolidare a cunoștințelor.Imprimând un caracter mai viu activității didactice deorece aduce o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și de bucurie, de divetisment și de destindere, ceea ce previne apriția monotoniei și a plictiselii.Eficiența lui depinde de cele mai multe ori de felul în care învățătorul știe să asigure o concordanță între tema jocului și materilaul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin înterbări, răspunsuri, explicații, aprecieri.

       Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera lor de cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

       Așadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecții, sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.

       Prin jocul didactic, elevul își angajează întregul potențial psihic, își ascute observația, își cultivă inițiativa, inventivitatea.Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, I. Cerghit relevă că, prin el, „.....copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere; de a-și forma anumite deprinderi” (3,pg. 139).

       Literatura psihopedagogică dispune de numeroase lucrări consacrate acestei activități cu rol aparent de divertisment, dar aptă în fond să răspundă unor importante obiective ale procesului intructiv-educativ. Relevând legătura dintre joc și munca copiilor J. Piaget a scos în evidență aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a copilului mic. „ Jocul – susține J. Piaget – este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activități alimentația necesară și transformând realul în funcție de multiplele trebuințe ale eului.Iată de ce tot în metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei reușesc să asimileze activitățile intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenței copilului”(16, pag. 139).